Din
dispoziţia general-maiorului Gheorghe Negoşanu, șeful de stat major al
comandamentului Apărării AA a teritoriului, pe 22 decembrie 1989 de la
orele 19:00 nici o aeronavă militară sau civilă nu mai era autorizată să
decoleze de pe teritoriul României. Simultan cu aceasta, comandamentul
Aviaţiei militare şi a apărării AA a Teritoriului, a creat o echipă de
luptă din care a făcut parte şi colonelul Magdalena Ion – şeful
artileriei AA, care a condus supravegherea şi apărarea spaţiului aerian
al României din punctul de comandă principal al Forțelor aeriene (PCP).
Colonelul Magdalena Ion a fost, alături de alţi ofiţeri şi generali, la
originea multor ordine care s-au soldat cu victime din rândul
militarilor români, el nefiind niciodată anchetat, ba mai mult decât
atât, fiind avansat de preşedintele Emil Constantinescu la gradul de
general de brigadă şi numit în funcţia de secretar al Consiliului Suprem
de Apărare al Ţării (CSAT). În cei 8 ani de mandat (2004-2012)
preşedintele Traian Băsescu a avansat 715 generali, printre ei
numărându-se şi Magdalena Ion (de 2 ori), acesta ieşind la pensie cu
epoleţii încărcaţi de 4 stele de general. Echipa de luptă a lui
Magdalena, îşi exercita actul de conducere dispunând de toate elementele
de comandă şi informare ale modernului sistem automatizat ALMAZ-2.
Rolul lui ALMAZ-2 fiind acela de interfaţă de monitorizare a
componentelor sale aflate în dotarea tuturor unităților şi marilor
unităţi de aviaţie şi de apărare A.A. a Teritoriului.
Mai
trebuie ştiut că planificarea unui zbor al unei aeronave militare,
precum cel al elicopterelor din decembrie 1989, urma un algoritm
obligatoriu. Echipa de luptă din punctul de comandă principal al
Forţelor aeriene (PCP) fiind responsabilă de planificarea şi coordonarea
tuturor zborurilor aeronavelor militare şi civile în spaţiul aerian al
României. Prin urmare, dispunând de echipamentele necesare, PCP
răspundea de înştiințarea propriilor unităţi de artilerie şi rachete AA,
precum şi ale celorlalte categorii de forţe armate (unităţile
aparţinând trupelor de uscat şi marinei militare), despre situaţia
aeriană existentă. Informaţiile acestea fiind vitale pentru asigurarea
securităţii zborurilor aeronavelor proprii. Mai mult decât atât, dreptul
de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire, aparţinea echipei
de luptă din PCP. Putea da un astfel de ordin, în cazul unei aeronave
militare, căreia i-a repartizat tot el o misiune de întrebuințare în
luptă, doar un nebun sau unul care fusese racolat de partea războiului
secret, purtat prin operaţiuni sub acoperire şi avea drept sarcină să-i
omoare pe proprii săi subordonați.
Pe 23 decembrie,
orele 11:30 Valentin Voicilă, șeful Comitetului Revoluţionar Arad l-a
informat pe omologul său de la Deva, judeţul Hunedoara că şeful
Inspectoratului General al Miliției române, general-locotenent
Constantin Nuţă, (fostul şef al Direcției a IV-a - Contrainformaţii
Militare) şi adjunctul său, general-maior Velicu Mihalea, se aflau în
rapidul Pannonia 22, de la Timişoara în drum spre Bucureşti, fiind
transmise telefonic şi vagonul şi numerele locurilor pe care erau
aşezaţi cei doi. Generalii au fost arestaţi în gara Deva, reţinuți
câteva ore în UM 01719-Deva, de unde Ion Iliescu a decis transportarea
lor la Bucureşti, cu un elicopter al MApN. În acest scop a fost destinat
elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58 Elicoptere de la Sibiu,
având echipajul format din: maior Nicolae Tudor, pilot-comandant,
căpitan Victor Motica, pilot-secund şi maistru militar clasa a III-a
Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a decolat de la Deva în
jurul orelor 19:40, în zbor comunicându-se echipajului să urmeze cursul
râului Mureş până la Alba Iulia şi de acolo să se îndrepte spre Sibiu,
unde urma să aterizeze. În același timp, au fost alertate unităţile din
garnizoana Alba Iulia, militarii primind ordin să doboare orice aparat
de zbor ce se apropie de oraş, întrucât era vorba de ”terorişti”. La
câteva minute după ce elicopterul nr. 72 a survolat UM 01496-pontonieri
asupra sa au fost trase câteva rafale scurte, de câte 3-5 proiectile de
diferite calibre, de la sol. 12 proiectile calibru 7,62 mm au atins
aparatul, avariind instalaţia de alimentare cu combustibil şi pe cea a
comenzii hidraulice, elicopterul prăbuşindu-se şi luând foc. Toţi cei
din elicopter au murit arşi.
Ancheta în cazul
elicopterului IAR-330 nr. 72 a fost condusă de procurorul Ilie Botoş, de
la Parchetul Militar Cluj, dosarul fiind soluţionat de acesta în 1994,
ca fiind un accident de muncă provocat de echipajul elicopterului.
Potrivit jurnalistei Ondine Gherguț, Ilie Botoş a fost parașutat peste
noapte ca magistrat militar de către unchiul său, general-maior Ioniţă
Botoș, șeful comandamentului Serviciilor Armatei în 1990. Ioniţă Botoş a
fost cel care a primit pe 14 iunie 1990, de la Ion Iliescu, ordinul de a
încazarma și hrăni circa 990 de mineri în două unităţi militare ale
MApN de pe şoseaua Olteniţei din Bucureşti. Ofiţerii de intendenţă ale
celor 2 unităţi care au dus la bun sfârşit această misiune erau
locotenenţii majori Gabriel Oprea (președintele UNPR) şi Eugen
Bejinariu, ambii parlamentari USL. Potrivit actelor judiciare din
dosarul ”Mineriadei”, cei aproape 1.000 de mineri au fost selectaţi din
grupurile venite de la minele din Valea Jiului de către Bogdan Niculescu
Duvaz (deputat din 1990 şi până azi) şi de alte persoane străine,
posibil militari din forțele speciale. Minerii au fost echipați cu
uniforme militare kaki şi urmau să fie instruiţi în cele 2 unităţi
militare, devenind formaţiunea paramilitară „Poliția Minerească".
În
2002 procurorul militar Ilie Botoş a devenit el însuși expert în
operaţiuni speciale, fiind atestat de forţele speciale americane „Delta
Force” şi numit procuror șef-adjunct la Parchetul Naţional Anticorupţie.
În 2003, la vârsta de 38 de ani, a fost avansat la gradul de general de
brigadă (fără să fi urmat măcar cursurile unei şcoli militare de
ofiţeri) şi numit procuror General al României, funcție pe care a
ocupat-o până în 2006, când a fost demis, odată cu ”fuga” teroristului
Omar Hayssam din ţară. În 2007 şi 2011, preşedintele Traian Băsescu l-a
avansat pe Ilie Botoş la gradul de general-maior (cu 2 stele) şi
general-locotenent (cu 3 stele), iar în august 2012 Corneliu Dobriţoiu,
în calitatea sa de ministru al Apărării, l-a numit şef al Direcţiei
Generale de Informaţii a Apărării (DGIA).
În ziua de
24 decembrie 1989, la orele 07:30 echipajele elicopterelor nr. 82 şi 89,
aparținând Regimentului 59 Elicoptere - Tuzla, au primit misiunea de
cercetare aeriană şi vânătoare liberă, în condiţii de interdicţie a
utilizării echipamentelor radio, în zona Adamclisi - Ioan Corvin, unde
fusese semnalată prezenţa unui elicopter neidentificat. La orele 08:05
au decolat în formaţie şi după o patrulare de 30 minute, fără a constata
nimic suspect, piloţii celor 2 elicoptere au luat decizia să ia
înălţime şi să se întoarcă la bază. După ce a trecut deasupra unui deal,
echipajul elicopterului nr. 82 a auzit o explozie şi a avut senzaţia că
se trage asupra lui. Încercând imediat să ia legătura radio cu
echipajul elicopterului nr. 89, aflat în spatele dealului, acesta n-a
răspuns. În schimb, la sol a apărut un incendiu şi, apropiindu-se de
acel loc, s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea.
Echipajul elicopterului nr. 89, era format din: locotenent-colonel
Serghei Eftimie, pilot-comandant, 43 ani; căpitan Enache Mihai,
pilot-secund, 37 ani; maistru militar Deleanu Gheorghe, 38 ani şi
maistru militar Petrea Ștefan, 35 ani. Ancheta a concluzionat că
elicopterul a fost doborât de către o rachetă necunoscută, lansată
asupra sa (fie sol-aer de tip KUB de la divizionul AA de la Medgidia,
fie una aer-aer, de pe un avion MIG-21 aparţinând regimentului 86 de la
Feteşti, decolat cu aceeaşi misiune de PCP). Şi acest caz a fost
considerat, de către colegii lui Ilie Botoş, de la Parchetului Militar
de pe lângă Curtea Militară de Apel, conduşi de colonelul Mihai Popov,
drept un accident de muncă, fără nici un vinovat.
Pe
28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 a companiei TAROM compus
din Chifor Ioan (38 ani), pilot-comandant, Valter Jurcovan (31 de ani),
copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Marghidan Elena
(35 ani), însoţitoare de bord, Petre Bănică (41 ani), însoţitor de bord
şi Cristea Gelu (33 ani), mecanic de bord, a decolat de la aeroportul
Internațional Bucureşti-Otopeni, cu destinaţia Belgrad. Cursa charter
fusese cerută de Ion Iliescu, în numele noii conduceri a FSN, care a
motivat că era nevoie să se aducă din Iugoslavia, sânge pentru răniţii
din revoluţie. În avion se mai afla şi Ian Henry Perry (24 de ani)
fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times.
De la Belgrad, Perry urma să schimbe avionul, cu unul pentru Londra. Se
bănuieşte că britanicul avea asupra sa câteva casete video, filmate de
el în timpul Revoluţiei, dar şi alte casete video realizate în Bucureşti
de mai mulţi corespondenţi străini. La scurt timp după decolare, deşi
zborul era autorizat iar avionul se afla pe calea aeriană indicată în
planul de zbor, avionul TAROM a fost doborât de o racheta AA, la 50 km
de București. Epava avionului a fost găsită în pădurea Mălinoasa, în
apropierea comunei Vişina din județul Dâmboviţa, la 12 km nord-vest de
divizionul 182 Rachete AA - Boteni.
Pe 23 decembrie
1989, 3 elicoptere IAR 330-Puma, de la UM 01901 Boteni, înarmate cu
proiectile reactive, au primit misiunea să decoleze, urmând ca
obiectivul să le fie comunicat în zbor. În jurul orelor 10:30
elicopterul IAR 330 nr. 87, cu echipajul format din maiorul Militaru
Mircea - pilot comandant, căpitan Iordache Constantin - pilot secund şi
maistru militar Târnă Florică - mecanic de bord, la câteva minute după
decolare, a luat legătura radio cu PCP al Aviației Militare, de unde i
s-a transmis ordinul care specifica obiectivul care trebuia atacat. Cu
aproximativ 30 de minute înainte, regimentul 57 aviaţie, de la baza
aeriană Mihail Kogălniceanu, înzestrat cu avioane MIG 23, înarmate cu
tunuri şi bombe de 250 kg primise ordinul să atace cimitirul militar
Ghencea. Piloţii MIG-urilor au făcut câteva treceri la verticală şi au
constatat că cimitirul era plin de civili care nu aduceau a terorişti şi
au refuzat să lanseze bombele în mulţime, întorcându-se pe bază.
Obiectivul
indicat elicopterului IAR 330- Puma nr. 87,a fost același cimitir
militar Ghencea, unde s-ar fi găsit transportoare amfibii teroriste.
Categoria de armament, indicată prin ordin, a fost PRND (proiectile
reactive nedirijate) cal. 57 mm, atacul trebuind executat din direcţia
nord-est (dinspre MApN spre cimitir), înălţimea de intrare la atac: 700
m. Ulterior, transportoarele amfibii teroriste s-au dovedit TAB-uri ale
unei unităţi militare de infanterie din Focşani, introdusă la ordin, în
dispozitivul de apărare din spatele sediului ministerului Apărării
Naționale. Infanteriştii, fiind la rândul lor intoxicaţi pe linie
ierarhică că urmează să fie atacaţi de elicoptere cu terorişti, au
ripostat cu focul mitralierelor.
După prima intrare
asupra obiectivului, când a executat foc cu PRND, echipajului
elicopterului IAR 330 i s-a ordonat să execute şi al 2-lea atac, din
aceeaşi direcţie şi de la aceeaşi înălţime. La angajarea pe obiectiv,
asupra elicopterului IAR 330 s-a deschis focul cu muniţie de cal. 12,7
mm și 7,62 mm, atât din curtea M.Ap.N, cât şi din zona cimitirului
militar Ghencea. După degajarea din atac, pilotul-comandant a constatat
că mecanicul de bord era grav rănit, fiind lovit în cap de un proiectil
cal. 7,62 mm ( rămânând cu infirmitate permanentă). În plus, instalația
de ungere a fost avariată, rezervoarele de combustibil ciuruite, roţile
de la jamba dreaptă şi panouri din celula elicopterului au fost smulse.
Rezoluţia din 08.11.1994, emisă de adjunctul şefului Parchetului Militar
de pe lângă Curtea Militară de Apel, a închis dosarul 867/P/1991 al
Secţiei Parchetelor Militare pe motiv de eroare de fapt, adică cel care
dăduse ordinele criminale atât echipajului elicopterului cât şi
companiei de TAB-uri nu şi-ar fi dat seama ce făcea.
În
1995, procurorul militar Mihai Popov, cunoscut mai degrabă ca soţul
judecătoarei Valerica Popov de la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie,
în calitate de adjunct al şefului Parchetului Militar de pe lângă Curtea
Militară de Apel, a dat următoarea soluţie : "nu se începe urmărirea
penală - lipsa elementelor constitutive a infracţiunilor de omor şi
vătămare corporală deosebit de gravă ” în dosarul 1059/P/1991 privind 16
morţi şi 19 răniţi, produşi ca urmare a „incidentelor” din perioada
22–24 decembrie 1989 din zona Ministerului Apărării Naţionale. Printre
aceştia se aflau şi cei 7 militari din celebra unitate USLA (singura
unitate anti-teroristă a României ), în frunte cu locotenent-colonelul
Trosca, victimele unui asasinat premeditat, comis în noaptea de 23/24
decembrie. Chemat în apărarea sediului MApN, din apropierea acestuia,
Trosca a observat că de fapt armata era cea care trăgea în propriul
sediu (o coloană de 7-8 TAB-uri, 2 camioane cu militari şi 2 ARO), fapt
pe care l-a transmis prin staţie atât la sediul USLA, cât şi conducerii
MApN.
Surpriza cea mai mare a fost aceea că ulterior,
deşi uslaşii au transmis parola corectă, tancurile aflate în faţa
ministerului au primit ordin să nu ţină cont de ea şi să deschidă foc
fără somaţie asupra ABI-urilor (Autovehicul Blindat pentru Intervenţie).
După ce 2 ABI-uri ale USLA au fost spulberate de mitralierele de pe
tancurile şi TAB-urile din jurul MApN, persoane rămase până azi
necunoscute, animate de un sadism extrem, au întors ABI-urile cu faţa
spre minister ca şi când ele s-ar fi aflat în poziții de luptă şi au
scris cu creta pe ele „terorişti”. Capul lui Trosca a fost detaşat de
restul corpului şi arborat pe post de trofeu, înfipt pe osia unui ABI,
iar trupurile celor 7 uslaşi ucişi, îmbrăcați în uniforma armatei
române, au fost lăsate zile în șir să putrezească pe caldarâm, cu
plăcuțe „terorişti” pe piept, ca lumea să le scuipe şi să urineze pe
ele. Ca un avertisment adresat actualilor şi viitorilor ofiţeri români
care nu erau dispuși să trădeze, trecând de partea războiul secret,
purtat prin operaţiuni sub acoperire pentru distrugerea României. Scena
de coşmar, care n-avea corespondent în istoria modernă a armatei române,
a fost transmisă zile în şir de TVR în decembrie 1989, urmând un
scenariu parcă deprins din manualele ilustrate ale compartimentului de
război psihologic și propagandă militară, ale forţelor pentru operaţiuni
speciale ale SUA din Vietnam şi cele destinate instruirii luptătorilor
Contras din America Latină (Lesson Plan 643, Armed Psyop; Field Manual
30-104, Handbook on Aggressor Insurgent War).
Bomboana
pe colivă a fost pusă pe 28 februarie 2011, când preşedintele Traian
Băsescu (devenit robotul preferat al responsabililor cu războiul secret,
purtat prin operaţiuni sub acoperire pentru distrugerea României în
aşa-zisa etapă de Tranziţie ), a semnat Decretul privind retragerea
titlului de Erou-martir al revoluţiei române din decembrie 1989 lui
Trosca Gheorghe, pe motiv că, din poziţia de ofiţer de contrainformaţii
militare al Diviziei 57 tancuri, ar fi făcut poliţie politică.
Aşadar,
colonelul magistrat Mihai Popov a fost campionul închiderii tuturor
dosarelor de crimă, săvârşite împotriva subordonaţilor lor de
comandanţii militari români, recrutaţi pentru ducerea Războiului Secret,
în decembrie 1989. Tot Popov era cel care ar fi trebuit să se sesizeze
și să ancheteze faptele de subminare a capacităţii de apărare a ţării,
prin scoaterea ilegală din înzestrare a categorii întregi de arme
româneşti pentru a fi utilizate în contrabanda în zone supuse
embargoului internaţional.
Pentru
că n-a făcut nimic din ceea ce intra în competenţa unui procuror
militar dintr-o ţară cu adevărat democratică, pare firesc să i se fi
încredinţat tocmai lui ancheta ŢIGARETA II (în colaborare cu generalul
Magdalena Ion, secretar al CSAT - oare ce atribuţiuni funcţionale îi
dădeau acest drept?) pe care, dintr-o operaţiune specială cu armament,
comandată de la cel mai înalt nivel al statului român de preşedintele
Emil Constantinescu, să o transforme cu nonşalanță într-o inexistentă
contrabandă cu ţigări, muşamalizând majoritatea probelor din dosarul
Ţigareta II şi distrugând destinele unor militari competenţi și
patrioţi.
Pentru
"faptele sale de vitejie", Mihai Popov care n-a petrecut nici 5 minute
în vreo instituţie de învăţământ a Sistemului Naţional de Apărare şi
care nu a făcut nici o secundă de instrucţie militară, dar a servit pe
tavă interesele demolatorilor României, a fost avansat la gradul de
general şi a ieşit în 2009 în rezervă, cu o pensie de 200 de milioane de
lei vechi. Reamintesc faptul că spre deosebire recalcularea în minus de
până la 50% (cu care guvernul Boc i-a lovit pe militari), pensiile
magistraților se calculează la fel de 15 ani, adică 80% din salariul
ultimului an de muncă, fără ca ei să fi contribuit la sistemul de
asigurări sociale şi fără a se ţine cont de punctul de pensie.
A
dezamăgit profund şi Corneliu Dobriţoiu, actualul ministru al Apărării,
într-atât încât pe blogul filialei 1 a Sindicatului Cadrelor Militare
Disponibilizate - Curtea de Argeș a apărut un articol cu titlul: ”Pe 9
decembrie, USL va primi de la noi exact ceea ce USL ne-a oferit nouă:
IGNORARE!”. Dezamăgirea militarilor are la bază încheierea unui protocol
de colaborare USL-SCMD, semnat de Victor Ponta, Crin Antonescu, Daniel
Constantin şi col. Mircea Dogaru, pe 18 iulie 2012, prin care, până la
debutul campaniei electorale parlamentare, guvernul Ponta se angaja să
se concentreze pe un set de obiective, menite să repare cât se poate din
ce au stricat guvernele anterioare. Printre acestea amintesc doar:
anularea avansărilor acordate pe criterii politice cadrelor militare în
rezervă și în retragere; abrogarea Legii 165/2011 referitoare la
pensionarii din sistemul de apărare ordine publică şi siguranţă
naţională; revenirea la prevederile Legii 164/2001; restabilirea
statutului de militar în rezervă; anularea promovărilor şi numirilor în
funcție în MAI şi MApN pe filiera ”indirectă”; anchetarea cazului
locotenentului (r.) Alexandru Gheorghe, anularea abuzivei treceri în
rezervă, anchetarea vinovaţilor şi reactivarea ofiţerului. Practic, până
în prezent Dobriţoiu n-a iniţiat nimic în sensul rezolvării doleanțelor
militarilor.
Mai mult decât atât, presa militară
subordonată lui Dobriţoiu, a difuzat ştirea că foştii preşedinţi Ion
Iliescu (singurul şef de stat român care n-a făcut armata) şi Emil
Constantinescu, au primit din partea ministrului Apărării, Corneliu
Dobriţoiu, distincţia ”Emblema de Onoare a Armatei României”, în semn de
apreciere pentru activitatea în slujba poporului român. Evenimentul s-a
înscris în seria manifestărilor organizate cu prilejul sărbătoririi
zilei armatei României.
De menţionat un moment
interesant. Pe 30.10.2009, Mark Gitenstein ambasadorul SUA la Bucureşti,
s-a declarat îngrijorat că urmează provocări extrem de mari, care este
posibil să dezbine poporul român. O astfel de provocare a fost, din
punctul său de vedere, numirea noului procuror general şi a noului
procuror-şef al DNA, precizând că pentru SUA, acest proces de selecţie
va fi un criteriu foarte important care va influenţa percepţia asupra
parteneriatului strategic cu România. Mai pe direct spus, dacă se strică
orânduiala stabilită în decembrie 1989 şi nu sunt numiţi indivizi după
chipul şi asemănarea lui Popov, e de rău, pentru că SUA ne ameninţă că
ne ia boii de la bicicletă”.
